Primesc intr-o zi, din senin, acum vreo jumatate de an, un telefon disperat. O prietena de-a sotiei, in varsta dar sprintara, animata si sugubeata de obicei – un spirit tanar – statea sa moara. Comunicarea ne-o facuse in stil telefonul fara fir fiul doamnei in cauza, care la randu-i fusese anuntat de ai casei. Prima etapa a fost sa calmez pe cat puteam lumea din jurul femeii – evenimentele speciale nasc in general in Romania o emotie si o chiraiala difuza, o smulgere a parului din cap, exact in momentele cand un dram de calm ar fi cel mai potrivit, in folosul femeii aflate in agonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu