Loc de memorie, spatiu al traditiei anticomuniste si depozit al sperantei democratice, Piata Universitatii fierbe din nou. Ceasul istoric si politic e diferit de mai-iunie 1990 ori de ianuarie 2012. Celor care se intreaba ce gandesc despre protestele din Piata Universitatii (dar si din alte orase), le raspund ca le urmaresc cu interes. S-ar putea sa simbolizeze o miscare generationala diferita de ce s-a petrecut in ultimii ani. Ca directie, dincolo de stridente si cacofonii discursive, dincolo de inconsecvente si tinte inselatoare, este o tentativa de a-i responsabiliza pe guvernanti. Este, pentru multi, o cautare a solidaritatii intr-un spatiu amorf, asfixiant si atomizat. Ca sunt destui care pescuiesc in ape tulburi, nu ma indoiesc. Dar aceasta este soarta oricarei miscari sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu